Muzeul răzeșilor găzari de pe Valea Tazlăului Sărat, Prăjești
Muzeul a fost inuagurat în luna octombrie 2015, fiind realizat din inițiativa Fundației Culturale ,,Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat”, cu sprijinul autorităților locale și a profesorului doctor universitar Contstantin Parascan, care a oferit terenul pentru construcția muzeului. În cadrul muzeului au fost amenajate mai multe spații expoziționale care prezintă o reconstituire istorică a vieții răzeșilor găzari de pe Valea Tazlăului Sărat. Muzeul deține exponate, documente și mărturii din perioada culturii Cucuteni. Periodic, în cadrul muzeului, se desfășoară diverse evenimente culturale.
Secția „Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu” a Muzeului Național „George Enescu”, Tescani
Secția “Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu” a Muzeului Național “George Enescu”, din localitatea Tescani, funcționează în fostul conac al renumitei familii boierești Rosseti-Tescanu și are statut de monument istoric. Edificiul a fost construit în 1880 într-un parc dendrologic situat intr-o zonă colinară, la 37 de km de Bacău, în apropierea satului Tescani. Prin actul de donaţie făcut de Maria Cantacuzino-Enescu în 1947, conacul familiei sale a devenit aşezământ cultural. După întâlnirea Marucăi Cantacuzino, născută Rosetti-Tescanu, cu George Enescu, în 1909, marele muzician a venit aici deseori, lăsându-se inspirat de pitorescul peisajelor din jur. La Tescani a definitivat capodopera sa lirică „Oedip”, pe care a dedicat-o Măriucăi, care i-a devenit soție.
Muzeul Etnografic din curtea bisericii “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Dărmănești
Muzeul a fost construit pe locul unei vechi magazii, lângă biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Boiștea. Acesta a fost realizat între anii 1924-1958, în perioada în care a fost construită biserica. În locul magaziei a fost ridicată o clădire și la etajul acesteia s-a amenajat un muzeu etnografic, unde au fost expuse diferite obiecte folosite în trecut pe plan local, fiind acum pe cale de dispariţie cum ar fi: costume populare bărbăteşti şi femeieşti, scoarţe şi lăicere, diferite obiecte necesare uzului gospodăresc (stative de ţesut, urzoi, maşină şi furcă de tors, meliţă de cânepă, cheptenei, sucală, suveică), icoane şi cărțe vechi.
Muzeul Etnografic Poiana-Sărată, Oituz
Muzeul Etnografic Poiana-Sărată este găzduit în incinta școlii din localitate. Pentru realizarea muzeului, fiecare sătean a donat câte un obiect din gospodărie, pentru a face cunoscut trecutul istoric al satului. Un sigur obiect n-a fost dat: hainele de oier, căci localnicii sunt cunoscuți a fi mari proiprietari de oi. Exponatele, reprezentative pentru etnografia și arta populară locală, sunt grupate pe secțiuni: costume tradiționale pentru femei și bărbați și ocupații de bază. Pentru cea de-a doua categorie, muzeul deține unelte pentru oierit, unelte specifice prelucrării tradiționale a lemnului și unelte specifice meșteșugurilor casnice (torsul, țesutul și vopsitul vegetal).
Muzeul de etnografie și artă Dimitrie Ghika, Comănești
Muzeul a fost reședința de vară a familiei Ghika-Comănești. A fost ridicat în anul 1890 de arhitectul Albert Galleron, care a proiectat și Ateneul Român. În anul 1988, palatul a fost transferat Muzeului judeţean, care a organizat într-o aripă expoziţia etnografică şi de artă populară din zona Trotuş, deschisă în 1989, iar în anul 1995 expoziţia de artă plastică românească contemporană. Colecţia cuprinde obiecte legate de ocupaţiile tradiţionale și de iarnă din zona Trotuș, meşteşuguri, industria casnică, ţesături de interior și costume tradiţionale.
