Catedrala Ortodoxa “Inaltarea Domnului” Bacau
Biserica Înălțarea Domnului din municipiul Bacău este a treia biserică ca mărime din România, după Catedrala Mântuirii Neamului din București și Catedrala Sfânta Treime din Baia Mare. Edificiul aflat în construcție, nu este o catedrală propriu-zisă, deoarece Bacăul nu este sediul vreunei episcopii (catedrala Episcopiei Romanului și Bacăului, de care aparține și această biserică parohială, aflându-se în orașul Roman). Cu toate acestea, datorită mărimii și importanței, ea este numită de localnici „catedrală”, în sensul folosit în creștinismul primar, acela de principal lăcaș al orașului. Oficial dacă episcopul va sluji în această biserică, ea va fi catedrală sau co-catedrală.
Biserica romano-catolică “Sfinții Apostoli Petru și Paul”, Aleea Iulian Antonescu, Bacău
Biserica este un lăcaș de cult modern cu o arhitectură impunătoare, ridicat în anul 2005 în centrul municipiului Bacău, fiind considerată cea mai mare biserică romano-catolică din Moldova. Având o înălțime totală de 77 de metri, ea se află în prezent pe locul al 4-lea între bisericile din România. Interiorul are formă de amfiteatru cu parter şi două etaje, cu o cupolă imensă ce oferă un aspect deosebit bisericii, neavând stâlpi centrali de susţinere. Cele trei clopote ale catedralei au fost realizate cu instalații electronice și au fot turnate în Padova (Italia).
Biserica “Preasfânta Treime”, Oituz
De-a lungul timpului, pe locul bisericii “Preasfânta Treime” din Oituz au fost alte așezământe de cult care au fost distruse. Prima biserică, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită din lemn în anul 1734. În anul 1854 s-a ridicat o biserică din piatră, care s-a păstrat până la primul război mondial când a fost distrusă în timpul luptelor care s-au dus în zonă. După război, s-a construit din piatră, în anul 1924, actuala biserică, având hramul “Preasfânta Treime”. Biserica este impresionantă atât prin arhitectura exterioară cât și interioară.
Biserica “Sfinții Petru și Pavel”, Dărmănești
În anul 1924 enoriaşii din satul Boiştea împreună cu preotul Constantin Moiceanu au hotărât să ridice o nouă biserică la mijlocul parohiei, întrucât cea veche se dovedise neîncăpătoare. În vara anului 1924 s-au pus bazele noii construcţii. Biserica a fost construită, după anul 1938, din piatră cioplită de meşteri iscusiţi sub conducerea renumitului maistru pietrar Ion Silvestru din Comăneşti. Venind al doilea război mondial, lucrările au fost întrerupte, acoperirea bisericii făcîndu-se abia în 1950. Biserica a fost pictată de pictorul Georgescu Vasile și a fost terminată în anul 1958.
Biserica de lemn “Cuvioasa Parascheva”
Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva din Târgu Ocna este cea mai veche biserică de lemn şi a fost numită ulterior Biserica Domnească.
Biserica a fost construită din bârne, pe malul drept al Vâlcicăi, pentru savgai. Tradiţia spune că biserica a fost refăcută pe locul alteia mai vechi care a ars.
Biserica este pardosită cu dale de piatră iar pereţii căptuşiţi cu scândură cu nervuri care se grupează în cheia de boltă dublă. Remarcabil este iconostasul alcătuit din icoane de o mare frumuseţe, fiind renovate in anii 1789, 1800, 1810 si 1830.
În prezent, biserica este folosită drept capelă mortuară, fiind poziţionată în mijlocul cimitirului parohiei, unde se odihnesc o serie de personalităţi de bază de altădată.
Biserica “Sfântul Nicolae”, Bacău
Din însemnarea iconomului C.I.Iutzescu, făcută pe un Pidalion – ediţie de la Neamţ (1844), reiese referirea directă la actuala catedrală, referitor la care, în 1838, începe acţiunea de ridicare a unei biserici prin adunarea de milostenii la creştini. În 1848 biserica a fost terminată şi dată în folosinţă prin sfinţirea ei. Biserica “Sfântul Nicolae” se caracterizează prin formele sale decorative exterioare de sugestivă monumentalitate, ingenios proporţionate. Întreaga compoziţie este axată pe ideea exprimării cât mai clare, atât în exterior, cât şi în interior, a trăsăturilor particulare a tipului structural monovat care a stat la baza concepţiei. În ceea ce priveşte compartimentarea, spaţiul interior este tratat în spiritul formelor arhitecturale tradiţionale prin dispunerea în amfiladă, în cadrul unui plan având formă de navă unică a pronaosului, naosului şi altarului, precedat de un vestibul de intrare amplasat pe vest.
Biserica Sfânta Varvara, Târgu Ocna
Biserica Sfânta Varvara este o biserică impresionantă, atât prin “arhitectura” originală a acesteia, cât şi prin poziționarea ei. Bisericuța, închinată ocrotitoarei minerilor, se află într-o imensă salină – mina de sare “Trotuş” – din oraşul Târgu Ocna. Săpată în sare, în cursul anului 1992, biserica are aplicele, marele candelabru, chinoavele şi alte obiecte de cult tăiate în sare, fiind una dintre puţinele biserici din ţara noastră construite în saline, şi singura de rit ortodox din Europa, realizată aproape integral din sare şi amplasată la o adâncime de peste 200 de m. Salina este situată la circa doi kilometri de oraș, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la 240 de metri adâncime şi reprezintă, prin microclimatul de salină, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii.
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Borzești, Onești
Borzești a fost un sat în județul Bacău și locul unde se spune că s-a născut și a copilărit Ștefan cel Mare, acum face parte din Muninicpiul Onești. El a ctitorit împreună cu fiul său cel mare, Alexandru (1464 – 1496), biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. A fost construită între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494.
Edificiul este de plan dreptunghiular fără turlă, întâlnit la mai multe ctitorii ștefaniene (Dobrovăț, Reuseni), boltit cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și firide, dar și decorații de ceramică smălțuită – discuri și cărămizi. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică.
Decorația fațadelor rezultă din îmbinarea materialelor de construcție (piatra brută şi cărămidă), din jocul de arcături oarbe şi firide, din folosirea ceramicii smălţuite (discuri și cărămizi), din elementele de piatră profilată în stil gotic (soclu, ancadramente).
Ancadramentele uşilor şi ferestrelor au fost sculptate de meşteri saşi în stil gotic. Bolţile, patru la număr, sunt de inspiraţie bizantină, micşorate pe arcuri moldoveneşti. Catapeteasma este de zid pictată în frescă de monahul Nifon Zugravul (1775). Tot el a realizat în pronaos o icoană a Mântuitorului în frescă. În pronaos există mormântul Irinei Rusetiva, soţia vornicului Manolache Ruselt, făcut din marmură albă cu inscripţie slavonă (+1716). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preţ pentru săvârşirea sfintelor slujbe, cărţi manuscrise, dar în timp au fost prădate sau au dispărut în incendii. În 1495 voievodul a donat un frumos Tetraevanghel împodobit cu titluri din aur dar acum se află în Mănăstirea Zografu din muntele Athos, zidită cu sprijinul Voievodului Stefan cel Mare şi Sfânt.
În perioada 1993-1994 s-au efectuat lucrări de consolidare-restaurare cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la întemeiere iar în anul 2004 s-au încheiat lucrările de pictura interioară în tehnica frescă realizate de pictorul Grigore Popescu.
În incinta bisericii funcționează Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă, înființat în anul 1994, cu un patrimoniu cultural important: icoane, obiecte de cult şi cărți vechi religioase (secolele XVII-XIX).
